Constructii auxiliare

Potrivit traditiei locale, in vatra Targului Neamt au mai existat unele constructii, cu diverse acareturi, destinate desfasurarii activitatilor administrative ale parcalabului. Opinia este, oarecum, sustinuta si de domnitorul carturar Dimitrie Cantemir, atunci cand noteaza ca Cetatea Neamtului adapostea, in vremuri de cumpana, familiile domnului si marilor boieri, precum si tezaurul tarii. Aceasta remarca este insotita de observatia ca, “din aceasta pricina si inainte vreme voievozii si-au cladit aici palate destul de mari, care se vad inca si acum; insa nu li se poarta de grija asa cum s-ar cuveni” . Din pacate, autoritatile locale nu s-au aratat, in fapt, prea interesate de investigarea arheologica a vetrei istorice, drept dovada, pana acum planul urbanistic local este destul de confuz si nu marcheaza pe harta – ca arie protejata – cel putin cartierul Tutuienilor, unde s-a descoperit o soba de cahle cu moneda, datata 1395. Datorita indiferentei si comoditatii functionarilor, acest sector a suferit o serie intreaga de interventii necontrolate, moderne si ultrarecente reducand foarte mult din ceea ce ar putea fi reconstituit pe cale arheologica. Pot fi amintite, aici, cateva dintre datele ce au fost culese de subsemnatul, cu ocazia unor observatii de teren voluntare – in afara unei cercetari arheologice propriu-zise -, in contextul in care supravegherea arheologica era perceputa ca un “moft” si nu ca o obligatie legala de catre cei in cauza si altii chiar “in domeniu”.

Lucrarile efectuate in curtea spitalului orasenesc, in anul 2006, ocazionate de refacerea unui tronson al retelei electrice a orasului urmarind alte trasee decat cele mai vechi, au scos la lumina resturile a doua fundatii de piatra masive, aflate intre Corpul administrativ si Sectia de boli infectioase, la aproximativ 30 m est de curtea Scolii Domnesti, astazi Muzeul de Istorie si Etnografie. Primul zid din bolovani de rau, legati cu mortar nisipos pe baza de var, a fost descoperit la o adancime de doar 0,16 m fata de nivelul actual de calcare si este suprapus de contrafortul ce sprijina coltul de sud-est al corpului administrativ, edificiu datat la mijlocul secolului al XIX-lea. Din pacate, nu s-au putut obtine mai multe date stratigrafice, intrucat profilul este bulversat de canalizarile moderne. Pe de alta parte, nu a fost posibila o “lectura,, corespunzatoare a profilului, din cauza latimii prea mici a sectiunilor (aproximativ 0,45 m) iar o eventuala insistenta ar fi depasit cadrul legal al activitatii desfasurate si ingaduinta lucratorilor. Dintre datele disponibile, baza zidariei se afla la o adancime de – 1,75 m, are latimea de 1,40 m si este orientata spre nord.

Continuand sapaturile, in sectiuni de doar 0,50 m latime, s-a dezvelit si cel de-al doilea zid, la 3,60 m sud fata de prima fundatie, cu aceeasi textura a zidariei si orientat spre sud, la – 0,40 m fata de nivelul actual de calcare. Baza zidului, cu latimea de 2,40 m, este asezata pe un lut galben steril si se afla la – 1,68 m. Jonctiunea presupusa a celor doua fundatii se face undeva sub actualul grup sanitar al corpului administrativ. Desi materialul arheologic este neconcludent si foarte sarac, cu siguranta, aceste fundatii sunt anterioare amenajarii Spitalului, a carui constructie incepuse in anul 1852, fapt certificat de corpul anexa datat in aceeasi perioada, care le suprapune. Din pacate, desi se impunea efectuarea cercetarilor arheologice propriu-zise – autorizatia de construire in asemenea cazuri fiind suspendata, conform prevederilor legale -, observatia de teren s-a limitat doar la conditiile avizului Directiei pentru Cultura, Culte si Patrimoniul Cultural National Neamt, care se arata interesata doar de atingerea nivelului steril, in sectoarele unde erau reperate vestigii arheologice… . Complexul de fata mai poat fi cercetat partial, prin deschiderea unei casete arheologice, intre Corpul administrativ si edificiul Sectiei de boli infectioase. Planul constructiei respective nu va putea fi, insa, precizat, intrucat aceasta a fost, probabil, afectata de fundatiile cladirii Sectiei de boli infectioase.

In ceea ce priveste destinatia acesteia, se pare ca trebuie pusa in legatura cu fosta biserica domneasca “Sf. Dumitru” din apropiere, care a fost demantelata, pentru a face loc edificiului Scolii Domnesti, finalizat la 1853. Nicolae Iorga preciza ca bisericii i se mai spunea “biserica lui Stefan Voda” si este atestata pentru prima data la 25 ianuarie 1599. Fara a intra in amanunte ce ar indeparta de la rostul demersului de fata, acest sfant lacas de lemn a fost renovat, din porunca lui Vasile Lupu, care ii intarea si acorda unele privilegii . Probabil, in legatura cu Biserica “Sf. Dumitru” a fost ridicata si constructia de zid surprinsa in 2006, in curtea Spitalului Orasenesc. Spre o asemenea concluzie converg si materialele ceramice, foarte fragmentate, scoase la suprafata, ce pot fi atribuite veacului XVII.

Cu ocazia lucrarilor de amenajare a magaziei din spatele edificiului Scolii Domnesti din anul 2004, au putut fi identificate – in limita unei simple observatii, cu conditia de a nu “deranja”, intrucatva, mersul lucrarilor -, urmele fundatiei unei constructii usoare, din lemn. Sectiunea de 0,50 m latime, executata pentru alimentarea cu apa si canalizare, intre magazie si caminul de scurgere, era perpendiculara pe coltul de sud-est al cladirii muzeului, la o distanta de 0,84 m. Bolovanii de rau, legati cu pamant, orientati nord-sud, au fost surprinsi la o adancime de – 0,90 m si sunt banuiti a fi resturile fundatiei bisericii “Sf. Dumitru”. Aceasta prezumtie se bazeaza si pe faptul ca, in extremitatea de sud, s-a putut observa pornirea unei laturi orientate spre rasarit iar in preajma, pe latura sudica a fundatiei, s-au descoperit morminte, atat inainte, cat si in momentul efectuarii sapaturilor in cauza.

Numarul relativ mic de morminte surprinse cu ocazia amenajarii expozitiei de instalatii de apa a Muzeului de Istorie si Etnografie si in timpul sapaturilor recente (doar doua inhumari suprapuse) nu poate prezenta un indiciu practic pentru a formula concluzii privind situatia demografica a Targului Neamt, in perioada functionarii necropolei. Este suficient a aminti aici ca biserica “Sf. Dumitru” a fost – initial – voievodala iar generarea unui mic cimitir se datoreaza cedarii acestui locas de cult pentru nevoile targovetilor, intr-o perioada ceva mai tarzie.

Coroborand datele disponibile, se poate presupune ca zidurile descoperite in curtea Spitalului par sa constituie urmele unei case a domnului, pe langa bisericuta voievodala din apropiere si mai putin resturi ale vreunui acaret al cetatii. Traditia istorica referitoare la existenta, in vatra Targului Neamt, a unor “palate destul de mari”, este certificata de Dimitrie Cantemir, care sustine ca acestea se puteau vedea si in vremea sa. Prin urmare, coroborand informatia de mai sus cu descoperirea acestor vestigii arheologice, se pare ca amplasamentul unor posibile constructii auxiliare ale Cetatii Neamtului trebuie cautat, undeva, in spatiul Spitalului orasenesc, si pe sub munte, in mahalaua Tutuienilor. De asemenea, se impune o verificare similara la Oglinzi, de unde pornea calea principala de acces spre fortificatia nemteana.

Vitalie Josanu, Reflectii istorice privitoare la Cetatea Neamtului. Pagini de istorie militara medievala, Ed. Crigarux, Piatra Neamt, 2009, 180 p. - recenzie Mirela Stratulescu, Albert Martonfavi