Evolutia tehnicii militare

Cu cat se apropie de vremea noastra, stirile privind utilizarea artileriei pe campurile de lupta devin tot mai consistente. Prezente deja in toate luptele de anvergura, tunurile ocupa un loc important in economia bataliei, de aceea anihilarea sau capturarea bateriei inamice aducea, de cele mai multe ori, si izbanda. Tunurile isi dovedeau eficienta, mai ales, in dispersarea si dezordonarea grupurilor de osteni creand degringolada printre adversari in momentul atacului, asa cum s-a intamplat – dintre multe alte cazuri – in timpul luptei de la Stanilesti, din 1711. Aici, “moscalii ave si cite o pusca mare pe la steaguri, si unde vede cite un bulucu de turci, cite dzece, cincispradzece, ei si intorce cite o pusca cu caruta si da in turci. Si ase indrepta pusca de bine, cit nu era niciodata sa nu loveasca ori cal ori om”.
Adaptarea fortificatiilor la evolutia artileriei si amenajarile de la Cetatea Neamtului
Performantele balistice ale tunului, in asediu, au determinat initierea unor modificari ale arhitecturii fortificate. Printre cele mai elementare masuri au fost ingrosarea zidurilor si aparitia turnurilor de artilerie. Alte forme de adaptare a cetatilor la noile arme de asediu, inregistrate in Transilvania, au constat in cresterea inaltimii curtinelor, inlaturarea acoperisurilor exterioare si inzestrarea cu turnuri exterioare si bastioane. Incercari mai timpurii, de la mijlocul veacului XV, au fost identificate, in Tara Romaneasca, la cetatea Severinului – unde constructorii lui Filippo Scolari amenajau a doua incinta cu bastion deschis cu platforma, probabil pentru artilerie – si cetatea Poenari, ridicata la inceputul celei de-a doua jumatati a secolului XV avand curtine foarte groase din piatra si caramida, flancate de turnuri semicirculare, cu locasuri pentru instalarea unor tunuri usoare. Turnurile rectangulare, spre deosebire de cele circulare de origine sud-dunareana, utilizate concomitent, s-au dovedit vulnerabile in fata artileriei. Eficienta turnurilor circulare era cunoscuta inca din vremea cand principalele masinarii de izbire erau berbecii. Sunt interesante, aici, precizarile lui Vitruvius, perfect aplicabile la noile conditii, in care tunul devenise arma de asediu cea mai puternica: “Turnurile trebuie facute rotunde sau poligonale. Cele patrate sint mai repede distruse de masini: izbindu-le cu berbecii, li se stirbesc colturile, pe cind la cele rotunde izbitura impinge pietrele inspre centru ca pe niste pene, neputindu-le strica”.

Pages: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27

Vitalie Josanu, Reflectii istorice privitoare la Cetatea Neamtului. Pagini de istorie militara medievala, Ed. Crigarux, Piatra Neamt, 2009, 180 p. - recenzie Mirela Stratulescu, Albert Martonfavi