Evolutia tehnicii militare

Pe latura de rasarit, la cel de-al doilea nivel, s-au pastrat ruinele unui mic paraclis de plan dreptunghiular, avand absida principala de forma circulara, cu ocnita formata in miezul curtinei, cu doua compartimentari, altar si naos, despre care se stie ca a avut hramul Sf. Nicolae. Bandini descrie cu admiratie acest lacas de cult ridicat “cu mare mestesug”, care, inauntru, adapostea “icoanele stralucind de aur ale Domnului Hristos si a Maicii Sale, ale sfintilor apostoli si ai parintilor greci” (ortodocsi, n. V.J.). Iconostasul paraclisului poate fi vazut, astazi – in conditii de conservare precare -, la muzeul Manastirii Neamtului. Ctitoria sa este, insa, destul de dificil de atribuit lui Vasile Lupu , pe baza inscriptiei reproduse mai sus si a actelor de danie si intaritura aduse drept argument. Ramane de banuit, totusi, ca un lacas de inchinare s-a aflat in cetate, mult mai devreme iar interventia presupusa a lui Vasile Lupu asupra paraclisului trebuie sa se fi realizat sub forma unor reparatii curente si in contextul – mai larg – al “reprofilarii” obiectivului.

Aceasta presupozitie pare sa fie sustinuta chiar de aspectul nisei semicirculare a absidei altarului. Judecand dupa zidarie, cavitatea absidei este executata in grosimea curtinei de rasarit, odata cu constructia cetatii de piatra. Fiecare piatra este asezata cu grija, fara ca intreg paramentul, ca si fiecare element in parte, sa prezinte urmele unei sparturi ulterioare, ceea ce s-ar fi intamplat daca absida de altar nu ar fi fost prevazuta in proiectul initial. De asemenea, in cazul unei sparturi a peretelui, pentru a se realiza circumferinta absidei, pe suprafata vizibila dinspre interior trebuia sa se regaseasca piatra marunta din compozitia emplectonului, ceea ce nu se confirma aici. Observatia de mai sus constituie un argument serios pentru presupunerea existentei unor constructii interioare intre turnuri, inainte de faza Stefan cel Mare si care, foarte probabil, erau din lemn.

Contrar indiciilor existente la fata locului, Mariana Slapac sustine ca paraclisul, de plan rectangular de la Cetatea Neamtului, a fost ctitorit de Stefan cel Mare iar absida principala avea, initial, un traseu rectangular. Cel putin confirma faptul ca lacasul de cult din cetate este anterior perioadei lui Vasile Lupu. Odata cu refacerile din perioada lui Vasile Lupu, paraclisul ar fi suportat unele prefaceri, in sensul “imbracarii” altarului cu o noua zidarie rezultand un nou plan, semicircular. Aceasta interpretare, ca si existenta celor “doua nise simetrice in peretii laterali”, nu poate fi “citita” pe teren, unde zidaria nu tradeaza urme ale vreunei noi alipiri, ce ar fi fost vizibila, cel mai simplu, prin generarea unei fisuri, inevitabila in astfel de cazuri. Apoi, cavitatea absidei, in forma actuala, respecta grosimea optima, pentru a nu afecta stabilitatea curtinei de est a cetatii.

Analogia, pentru o asemenea solutie arhitectonica, se regaseste chiar in cuprinsul Tarii Moldovei, in citadela de piatra cu patru turnuri circulare pe colturi de la Cetatea Alba. Aici, ca si la Cetatea Neamtului, specialistii au identificat o absida de altar, cu nise laterale pentru diaconicon si proscomidie, amenajata in grosimea curtinei de est a fortului rectangular. O situatie similara este posibil sa se regaseasca si la paraclisul de piatra din Cetatea Hotinului, datat cel mai devreme in timpul lui Stefan cel Mare , si acesta alipit – se pare – unei abside, despre care sunt toate motivele sa se creada ca este mai veche si a fost parte componenta a unui naos preexistent, din lemn. Altminteri, chiar si in lipsa amanuntelor prezentate mai sus, este greu de crezut ca, pana in vremea lui Stefan cel Mare, cetatile medievale moldovenesti nu au adapostit in interiorul lor lacasuri de inchinaciune, oricat de mici.

Viziunea mistica a societatii crestine medievale de pana in a doua jumatate a secolului XV, in cazul de fata, nu putea exclude, desigur, rolul de salvare – spirituala dar si fizica – al simbolurilor crestine, printre care un loc de frunte il ocupau lacasurile de cult si puterea rugaciunii. Se face apel, aici, la cunoscuta scena murala Asediul Constantinopolului, identificata pe frescele lacasurilor de cult moldovenesti de la Probota, Baia, Sf. Gheorghe din Suceava, Balinesti, Arbore, Humor, Moldovita , acolo unde, printre aparatorii cetatii, sunt infatisate procesiuni de icoane, fapt ce arata ca misiunea invocarii ajutorului divin nu era considerata un act cu valoare secundara. Divinitatea avea un loc bine stabilit in incinta cetatii (cu ambele sensuri de oras si fortificatie), ba mai mult decat atat, era chiar protectoarea acesteia iar o amenajare in care sa-i fie simtita prezenta nu putea lipsi, pentru a asigura dubla aparare: divina si umana.

Dintre toate incaperile, se remarca sala de la cel de-al doilea nivel al corpului de vest, alipita de turnul nord-vestic si – cu siguranta -, dupa urmele pastrate in zid, este vorba despre un spatiu cu destinatie aparte. Cei care au repus in valoare cetatea au denumit-o “sala de sfat si judecata”. Formele de boltire deosebite de restul incaperilor prezinta trei arcuiri succesive din caramida pe peretele curtinei si este de presupus ca acestea sa se fi sprijinit pe doua siruri a cate trei coloane fiecare, dispuse longitudinal, o frumoasa aplicare a traditiilor goticului tarziu.

Accesul dintre nivele in corpurile de cladire se facea prin scari de piatra stramte, dispuse in spirala (“melc”) sau in unghi drept. Pe laturile de vest si de sud s-au pastrat cateva fragmente ale scarilor in spirala, prima fiind izolata de un perete circular, prevazut cu iesiri spre fiecare nivel, foarte asemanatoare cu treptele descoperite la casa egumenului de la Manastirea Moldovita sau cele functionale inca la bisericile nemtene de la manastirea Bisericani, ctitorita de Stefanita, nepotul lui Stefan cel Mare (din piatra si lemn), la Biserica “Sf. Voievozi”, de sec. XVII, din satul Carligi, com. Stefan cel Mare (din piatra), la biserica de sec. XIX din satul Pastraveni (din lemn) si altele.

Pe santul de aparare vechi a fost construita o noua panza de zid, cu patru bastioane pline, cu rolul de a apara sectorul cel mai vulnerabil, dinspre platou, determinand o largire a suprafetei totale a ansamblului fortificat cu cca 800 m2. Spatiul dintre curtina bastionara si fortul rectangular, de cca 20 m, a fost nivelat rezultand si o suprainaltare a nivelului de calcare pe toata suprafata sitului. In curtea exterioara, in dreptul contrafortilor, au fost surprinsi piloni de zidarie care asigura stabilitatea umpluturii de pamant.

Pages: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27

Vitalie Josanu, Reflectii istorice privitoare la Cetatea Neamtului. Pagini de istorie militara medievala, Ed. Crigarux, Piatra Neamt, 2009, 180 p. - recenzie Mirela Stratulescu, Albert Martonfavi