Evolutia tehnicii militare

Pe la 1260, Roger Bacon scria o epistola episcopului din Paris (Epistola de secretis operibus artis et naturae et de nullitae magiae), in care ii descria acestuia cum o masa de marimea unui deget poate crea un tunet si un fulger mai puternice decat ale unei furtuni. Reteta pe care o dezvaluie cuprinde substantele care compun praful de pusca: silitra, sulful si carbunele. Deocamdata, nu poate fi vorba despre stapanirea fortei de explozie a acelui amestec, in stare sa arunce proiectilul. Totodata, s-au cautat imbunatatiri ale performantelor balistice deosebindu-se doua tipuri de dispuneri tactice, in functie de caracteristicile afetului: tirul indirect “a la volee” si cel direct, asupra obiectivului. Aceste noi cautari au generat arma de bresa, tunul propriu-zis, moment care reprezinta un nou punct de cotitura in evolutia armelor de foc. Ultimele cercetari in domeniu au scos in evidenta faptul ca traditia istorica a experimentelor semilegendarului calugar german Bertold Schwartz , din anul 1313, care ar fi descoperit de sinestatator reteta prafului de pusca si a inteles posibilitatile utilizarii militare – de la care incepea istoriografia artileriei -, este un fals de secol XV. Cert este ca, in prima jumatate a secolului XIV, noua “ciuma”, cum ii spunea Petrarca, apara numeroase cetati germane si italiene.

Pages: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27

Vitalie Josanu, Reflectii istorice privitoare la Cetatea Neamtului. Pagini de istorie militara medievala, Ed. Crigarux, Piatra Neamt, 2009, 180 p. - recenzie Mirela Stratulescu, Albert Martonfavi