Istoric

Cetatea-Neamt este o creatie moldoveneasca ridicata la sfarsitul secolului al XVI-lea de catre Petru I (1374-1391). Cercetarile arheologice au scos la lumina urme materiale de la sfarsitul secolului al XVI-lea si monede de argint de la Petru I. Intemeierea in anul 1359 a statului Moldova, cresterea puterii centrale si dezvoltarea economica au fost factori determinanti pentru construirea unor intarituri de piatra, care sa asigure controlul drumurilor si al punctelor obligatorii de trecere sau sa constituie nuclee de aparare in caz de razboi. Sistemul defensiv al tarii conceput de Petru I Musat cuprindea cel putin trei cetati (Neamt, Suceava si Scheia), dar mesterii sai au construit si numeroase manastiri si biserici cu incinte fortificate. Prima mentiune despre cetatile Moldovei este facuta de domn in omagiul adresat in anul 1387 regelui Poloniei, dar prima referire la Cetatea-Neamt dateaza din anul 1395, cand regele Ungariei Sigismund de Luxemburg emite un act ante castrum Nempch.

Istoria Cetatii-Neamt este strans legata de zbuciumatul trecut al tarii. In cele sase veacuri de nepatata mandrie, o singura data si-a deschis portile fara de lupta si atuncea nu unui cuceritor strain, ci falnicului Domn al tuturor romanilor, Mihai Viteazul (Alexandru Vlahuta).

Dupa ce a rezistat, in anul 1395, sub domnia lui Stefan Musat, atacului trupelor regelui maghiar Sigismund de Luxemburg, a respins in anul 1476, sub domnia lui Stefan cel Mare, atacul lui Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, in fruntea unei armate de 200.000 de oameni. Cronicarul armatei turcesti, Angiolello, a mentionat: …intorcandu-se tabara pe alta cale, ne-am dus la un castel puternic, situat in munti, in care se gaseau prizonierii prinsi cu un an mai inainte, in iarna, cand a fost zdrobit pasa Soliman … Facand incercarea de a cuprinde fortareata amintita, s-au asezat sapte bombarde si in decurs de opt zile s-a facut incercare de a o cuprinde, dar doua din cele bombarde s-au spart, iar cei care se aflau in fortareata nu voiau sa stea de vorba si toti se aparau cu artilerie si nu le pasa de noi. Turcii s-au retras, iar cetatea a ramas cu nimbul ei de glorie, dar indoliata de moartea neinfricatului parcalab Arbore, cel care din 1471 carmuise cetatea si tinutul.

Dupa perioada de glorie a lui Stefan cel Mare, cetatea continua sa joace un rol important in sistemul defensiv al Moldovei, in timpul domnitorilor Bogdan al III-lea (1504-1517), Stefanita (1517-1527) si Petru Rares (1527-1538; 1541-1546).

La sfarsitul primei domnii a lui Petru Rares (1538), tara a fost ocupata fara lupte de catre turci, in urma tradarii unei parti a boierimii, si rolul cetatii a scazut foarte mult. Pentru a infrange rezistenta tarii, turcii i-au cerut lui Alexandru Lapusneanul, in timpul celei de a doua domnii (1564-1568), sa distruga cetatile, fapt mentionat in Letopisetul Tarii Moldovei: … Deci Alexandru-Voda facandu pre cuvantul imparatului umplandu toate cetatile de lemne le-au aprinsu de au ars si s-au risipit.

Ieremia Movila reface Cetatea-Neamt, care se pare ca nu a avut distrugeri mari, si a asezat aici o garnizoana militara. Cetatea-Neamt si-a deschis portile in fata ostenilor lui Mihai Viteazul, care se proclama domn al Moldovei, realizand astfel prima unire a celor trei tari romanesti, in anul 1600.

In timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653), cetatea a fost intarita. Pentru a insela vigilenta Portii, a infiintat in cetate o manastire pe care a pus-o sub ascultarea Manastirii Secu. Marco Bandini (misionar papal), vizitand in 1646 manastirea din cetate, o mentiona ca pe o manastire zidita pe un varf de munte care pare mai degraba cetate decat manastire, …cu o arta deosebita, impodobita cu chipuri stralucitoare de aur ale sfintilor; … pazitorii portilor sunt pedestrasii domnului, incat ai numi-o mai degraba cetate decat manastire.

Domnul a facut amenajari in cetate, cu scopul de a crea un refugiu sigur pentru familiile si averile sale. In 1650, cand Moldova a fost pradata de tatari, domnitorul Vasile Lupu cu familia sa si a altor boieri s-au refugiat la cetate. Miron Costin consemneaza acest eveniment astfel: Vasile-Voda vazandu-se la griji ca aceia si spaima …, au pornit pe doamna dimpreuna cu casele boierilor prin franturile codrilor … spre Cetatea-Neamtului …, unde era toata inima avutiei domnitorului.

Intre anii 1662 si 1672, sub domnia lui Dabija-Voda, in cetate a functionat o monetarie in care s-au batut bani de arama. Sapaturile arheologice au scos la iveala monede de arama si bucati de metal stantat. Pana in anul 1673, cetatea a fost ocupata de o garnizoana polono-germana, pe care a alungat-o Dumitrascu Cantacuzino (1674-1675). Din porunca turceasca, cetatea este lasata in decadere, fara a fi distrusa. In anul 1686, in cetate a fost adapostita domnita Ruxandra, fiica lui Vasile Lupu, vaduva hatmanului cazac Timus Hmelnitki, care a fost pradata si ucisa pe pragul portii de o ceata de cazaci pribegi, care umblau prin tara pentru a jefui.

In anul 1691, plaiesii din Cetatea-Neamt comit un act de vitejie, rezistand patru zile asediului armatei polone conduse de regele Ioan Sobieski. Din numarul total de 19 aparatori ai cetatii, in a cincea zi de asediu, 10 erau morti, iar trei raniti. Armata polona a suferit pierderi mai mari, fiind ucisi comandantul artileriei si 50 de luptatori. Pentru a putea intra in cetate, aghiotantii regelui polon au intocmit o scrisoare falsa, considerata a fi trimisa de Constantin-Voda Cantemir catre comandantul cetatii, prin care se cerea deschiderea portilor in fata cuceritorilor. Scrisoarea era intarita cu o pecete domneasca, pusa de un gramatic moldovean, pripasit intre polonezi. Plaiesii s-au supus ordinului, pe care-l considerau venit de la domnitor, dar au pus conditia sa fie lasati liberi. Sobieski a acceptat, dar a ramas surprins cand a vazut ca pe poarta cetatii au iesit doar 6 plaiesi, care duceau pe umeri inca 3 raniti. La vederea acestui mic grup de aparatori, regele polon s-a infuriat, poruncind sa fie omorati. A intervenit hatmanul Iablonowsky, care-i aminti de cuvantul dat si de respectul datorat unor osteni curajosi. Acest episod din istoria cetatii a inspirat pe C. Negruzzi, care a scris nuvela Sobieski si romanii si pe Vasile Alecsandri, pentru piesa Cetatea Neamtului. Incercari de consolidare a cetatii sunt facute de Mihail Racovita in 1716, cand desfunda fantana din curtea interioara, dar cetatea nu a mai jucat rol de fortareata, caci in 1718 turcii i-au ordonat sa o darame. Cetatea a ramas in paragina, fiind distrusa de vreme incetul cu incetul sau de catre localnici, care foloseau piatra in constructii. Incepand cu secolul al XiX-lea, au existat preocupari de conservare a monumentelor istorice. In anul 1834, Departamentul pricinilor dinlauntrul Moldovei interzice luarea pietrei din cetate, iar in 1866 o declara monument istoric.

In perioadele 1939-1942 si 1953-1954, au fost efectuate sapaturi si cercetari arheologice, iar in perioada 1962-1970, cetatea este consolidata si restaurata partial, pentru a putea fi inclusa in circuitul turistic. Lucrari de consolidare a zidurilor au fost efectuate si in anul 1992, in cadrul programului UNESCO de restaurare si de renovare a monumentelor istorice.

Batranele ziduri ale Cetatii-Neamt impresioneaza si astazi prin maretia lor si prin trecutul istoric, plin de glorie si de legende. Pozitia sa dominanta, pe Culmea Plesului, deasupra Luncii Ozanei, in partea de vest a orasului Targu-Neamt, poate fi comparata cu un cuib de vulturi, care a rezistat timpului de peste sase veacuri si numeroaselor asedii, ramanand in continuare un simbol al neamului nostru.

Constructia cetatii s-a efectuat in doua etape. Prima etapa, din timpul domniei lui Petru I Musat, s-a concretizat prin ridicarea unui fort central, aproape patrat, cu fundatia construita in trepte, adaptata la forma terenului, pe care s-au ridicat ziduri groase de 2-3 m si inalte de 12 m, prevazute cu creneluri si cu patru tunuri de aparare in colturi. In exterior, zidurile erau sustinute de 15 contraforturi, puternice si impunatoare.

Pages: 1 2

Vitalie Josanu, Reflectii istorice privitoare la Cetatea Neamtului. Pagini de istorie militara medievala, Ed. Crigarux, Piatra Neamt, 2009, 180 p. - recenzie Mirela Stratulescu, Albert Martonfavi