Istoric

In interior, existau ziduri de incinta care mareau rezistenta zidurilor exterioare. In curtea interioara exista o fantana (degajata partial in urma sapaturilor arheologice), care ajungea la panza freatica. Aceste ziduri ale fortului construit de Petru I Musat s-au pastrat bine pana in prezent.

A doua perioada de constructie a cetatii a fost in timpul domniei lui Stefan cel Mare (1457-1504). Acum s-a adaugat curtea exterioara de circa 800 m2 si a fost ridicata o noua centura de ziduri, cu 4 bastioane semicirculare, care sa poata rezista artileriei de asediu.

Au fost inaltate pana la 20 metri si zidurile vechiului fort. In jurul cetatii s-a sapat un nou sant de aparare, adanc de 10 m si lung de 25 m, peste care s-a construit un pod arcuit, sprijinit pe 11 piloni de piatra (astazi refacuti), care asigura intrarea in cetate, prin poarta centrala.

Portiunea dintre ultimul pilon si zidul exterior se ridica, izoland cetatea de restul podului. Intrarea in cetate se inchidea cu o punte in cumpana, care se ridica cu ajutorul lanturilor.

Tot in aceasta perioada s-au construit si corpurile de cladiri din curtea interioara, cu case domnesti pe o latura, locuinte ale domnitorului pe alta latura, cu biserica, magazii pentru hrana si munitie, cu locuinte si ateliere pentru mestesugari.

Materialele de constructie folosite in cele doua perioade de ridicare a cetatii au fost obtinute din imprejurimi: gresie, sisturi verzi, bolovani, pietris, nisip. Mortarul folosit facea priza perfecta si, dupa 600 de ani, s-a dovedit a fi mai rezistent decat piatra.

Materialele de constructie folosite in cele doua perioade de ridicare a cetatii au fost obtinute din imprejurimi: gresie, sisturi verzi, bolovani, pietris, nisip. Mortarul folosit facea priza perfecta si, dupa 600 de ani, s-a dovedit a fi mai rezistent decat piatra. Modul de preparare nu este cunoscut, dar s-a constatat ca in componenta lui intra var, nisip, piatra sfaramata, caramida pisata si mangal (carbune de lemn).

Cetatea era condusa de un parcalab, functie care apare in documente incepand cu secolul al XV-lea. Acesta avea largi atributii militare, administrative si judecatoresti in intreg tinutul, care si-a luat si el numele de la cetate. Din timpul lui Alexandru cel Bun (1400-1431), au fost mentionati in documente parcalabii Sandru (1403) si Stanislas Rotompan, cel care a facut parte din delegatia Moldovei la Consiliul de la Constanta (Elvetia).

Istoria Cetatii-Neamt este strans legata de zbuciumatul trecut al tarii. In cele sase veacuri de nepatata mandrie, o singura data si-a deschis portile fara de lupta si atuncea nu unui cuceritor strain, ci falnicului Domn al tuturor romanilor, Mihai Viteazul (Alexandru Vlahuta). Dupa ce a rezistat, in anul 1395, sub domnia lui Stefan Musat, atacului trupelor regelui maghiar Sigismund de Luxemburg, a respins in anul 1476, sub domnia lui Stefan cel Mare, atacul lui Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, in fruntea unei armate de 200.000 de oameni. Cronicarul armatei turcesti, Angiolello, a mentionat: …intorcandu-se tabara pe alta cale, ne-am dus la un castel puternic, situat in munti, in care se gaseau prizonierii prinsi cu un an mai inainte, in iarna, cand a fost zdrobit pasa Soliman … Facand incercarea de a cuprinde fortareata amintita, s-au asezat sapte bombarde si in decurs de opt zile s-a facut incercare de a o cuprinde, dar doua din cele bombarde s-au spart, iar cei care se aflau in fortareata nu voiau sa stea de vorba si toti se aparau cu artilerie si nu le pasa de noi. Turcii s-au retras, iar cetatea a ramas cu nimbul ei de glorie, dar indoliata de moartea neinfricatului parcalab Arbore, cel care din 1471 carmuise cetatea si tinutul.

Dupa perioada de glorie a lui Stefan cel Mare, cetatea continua sa joace un rol important in sistemul defensiv al Moldovei, in timpul domnitorilor Bogdan al III-lea (1504-1517), Stefanita (1517-1527) si Petru Rares (1527-1538; 1541-1546).

La sfarsitul primei domnii a lui Petru Rares (1538), tara a fost ocupata fara lupte de catre turci, in urma tradarii unei parti a boierimii, si rolul cetatii a scazut foarte mult. Pentru a infrange rezistenta tarii, turcii i-au cerut lui Alexandru Lapusneanul, in timpul celei de a doua domnii (1564-1568), sa distruga cetatile, fapt mentionat in Letopisetul Tarii Moldovei: … Deci Alexandru-Voda facandu pre cuvantul imparatului umplandu toate cetatile de lemne le-au aprinsu de au ars si s-au risipit.

Movila reface Cetatea-Neamt, care se pare ca nu a avut distrugeri mari, si a asezat aici o garnizoana militara. Cetatea-Neamt si-a deschis portile in fata ostenilor lui Mihai Viteazul, care se proclama domn al Moldovei, realizand astfel prima unire a celor trei tari romanesti, in anul 1600.

In timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653), cetatea a fost intarita. Pentru a insela vigilenta Portii, a infiintat in cetate o manastire pe care a pus-o sub ascultarea Manastirii Secu. Marco Bandini (misionar papal), vizitand in 1646 manastirea din cetate, o mentiona ca pe o manastire zidita pe un varf de munte care pare mai degraba cetate decat manastire, …cu o arta deosebita, impodobita cu chipuri stralucitoare de aur ale sfintilor; … pazitorii portilor sunt pedestrasii domnului, incat ai numi-o mai degraba cetate decat manastire.

Pages: 1 2

Vitalie Josanu, Reflectii istorice privitoare la Cetatea Neamtului. Pagini de istorie militara medievala, Ed. Crigarux, Piatra Neamt, 2009, 180 p. - recenzie Mirela Stratulescu, Albert Martonfavi